come on…. stiai ca nu meritam? stiai ca ce ai facut a fost foarte nedrept. Nu te inteleg, am avut incredere in tine.. ma simteam in paradis. ai fost acolo cand aveam nevoie si m-ai inteles si eu pe tine.. Dar acum stiui, E prea tarziu si ti-ai pierdut sufletul… nu mai ai ce fcae… se pare ca nu ai putut fi indeajuns de puternic sa rezisti..si ai ales in locul nostru ceva ce poate mai tarziu ai sa consideri rau. O sa iti para rau… ai sa vezi si nu ai sa mai poti sa faci nimic… imi pare rau pentru ce vei simti mai tarziu…. e aiurea..dar tu ai ales drumul asta.Si va trebui sa suporti
sau mai bine zis … unde sunt? Peste cate obstacole trebuie sa trec sa pot sa ajung acolo.. la tine .. la noi. Nu caut motive neintelese care sa ma scoata din orice incurcatura..caut un nou sens al vietii… al meu personal… In fiecare zi ma zbat in propria-mi carapace si incerc sa ies din anonimat… incerc sa nu plang sau sa ma intristez pentru ca viata e doar una. Incerc sa ajung usor , usor la libertate… absoluta sau nu… libertate sa fie. Sa ma trezesc dimineata si sa zambesc. Sa ajung acasa si sa nu ma intrebe nimeni nimic. Sa imi pun viata in mainile unei pasari care sa zboare pana la infinit si inapoi. Vreau sa zambesc si sa cant, vreau sa ajung acolo unde nimeni nu a mai ajuns pana acum. Vreau sa fac ce imi place si sa ma lupt pentru ceea ce sunt sau vreau sa fiu. Tu nu vei fi acolo. Dar sunt puternica si fac totul pentru a te pastra macar in minte si spiritual mereu langa mine. Imi veghezi somnul si visele dar nu e de ajuns. Aripi imi cresc de fiecare data cand ma gandesc la tine. Si asa ma descopar si pe mine. ma caut si ma gasesc de cele mai multe ori. Mirosul pasilor tai imi invadeaza spatiul si parfumul destul de vechi cu miros intepator si incredibil de suparator… Pieri! Dispar! Sunt cine sunt si vreau ceea ce vreau! Cauta-ma si nu ma gasi pentru ca eu chiar vreau sa Zambesc!
E miercuri?? Nu… E joi? …aaa… e marti…. In fine… e o alta zi. Si-mi place ca timpul nu are mila de mine si trece pe langa mine de parca nu ne cunoastem de 17 ani. Este neobosit si vrea sa jucam “prinselea” de fiecare data si e chiar foarte bun.. pana acum numai eu am incercat sa il prind si nu imi iese de nicio culare. Dar cand il prind… il inchid intr-o camera si nu il mai las sa iasa cativa ani .. sa ma pot bucura de tot ce am in jur. Chestia e ca daca am sa ii dau drumul … voi avea iar alti zeci de ani in care incerc sa il tin in frau si am sa ma enervez din nou.. si tot asa.. deci daca il prind… nu-i mai dau drumul… dar sa nu ma auda sau sa citeasca blog-ul ca se supara si nu mai trece pe la mine… o sa se ascunda si nu o sa mai vina never ever. Am nevoie de intariri.. Am sa fac o fundatie ce se va numi ” opreste timpul” si am sa strang cat mai multe persoane doritoare. Asa ca daca sunteti doritori sa prindeti timpul si sa nu ii mai dati drumul niciodata din inchisoarea vietii va rog sa ma contactati
M-am urcat in tren azi dimineata… Era soare si credeam ca in cel putin 2 ore am sa ma bucur de primul dezghet de zapada, dupa atatea saptamani de grade cu minus in fata. Am sperat sa fie cald in tren si sa nu fiu nevoita sa stau cu 10 bluze si geaca pe mine si am reusit sa stau doar cu o bluza destul de subtire.. ceea ce este bine pentru ca nu am inghetat. Insa , impresia mea ca afara se va incalzi a fost total gresita.. Am mers trei ore cu trenul si am coborat iar la grade cu minus in fata. Nu mi-a placut deloc sa fac din nou cunostinta cu frigul dar asta e… se pare ca s-a indragostit de mine pentru ca nu ma mai lasa in pace . In fine.. cred ca am sa profit totusi de el si sa vad poate imi gasesc o ocupatie destul de ok pentru vremea asta nasoala.Hai ca ma duc sa fac un pic de nani si sa meditez la cat e de frumoasa e viata
Si am ajuns la poate cel mai important lucru din viata mea.Dar ce zic eu poate? Clar in Drama m-am nascut din nou, respir, si ma simt ca noua de fiecare data ce pasesc pragul sediului. Ador sa merg la repetitii sa imi pun fiecare por si fiecare sentiment in ceea ce facem. Am aici o familie foarte mare, in jur de 50 de oameni care stiu sa iubeasca , sa zambeasca, sa se simta bine impreuna si sa munceasca. Nu vrem laude si statui, vrem sa fim noi, vrem sa aratam lumii cum suntem si ce putem face. Cand plec de acasa la repetitii maresc viteza pasului de 3 sau 4 ori sa ajung cat mai repede , iar cand ajung acolo incerc sa tin timpul din frau sa plec cat mai tarziu… Nu mai am cuvinte in vocabular sa spun cate si ce inseamna Drama pentru mine… dar ca sa scurtez am sa spun pe scurt: Totul.
Deci nici macar nu s-a terminat semestrul si deja plictiseala si-a facut aparitia la mine in creier. Nu tu chef de invatat , nu tu chef de facut curat sau mancare,…. nimic… Doar sa stau si sa lenevesc la televizor sau cu o carte in mana… sa ma mai cufund in lecturi captivante ce ma mai fac sa uit de vremea rece de afara. cred ca pana la urma imi cumpar un bilet pentru Hawai si am sa ma ascund de paparazzi pe o insula pustie sa pot sa-mi gasesc putina liniste… Ha HA! CE AMUZANT! Hai ca ar fi foarte frumos sa mai fug asa din cand in cand de aglomeratie si sa ma relaxez pe un sezlong intinsa la soare, langa orice ocean, mare sau piscina si sa simt managaierea razelor solare care isi vor pune amprenta pe mine printr-un bronz superb de primavara-vara 2010….Ce idei!! Cred ca trebuie sa imi dau doua palme si sa ma duc sa invat la engleza ca daca mai delirez mult am sa ajung in partea cealalta a imaginatiei si nu stiu daca ma mai intorc…
Ai uitat? Eu nu…. Stiam ca pentru tine nu inseamna nimic, dar nu ma gandeam ca se poate sa uiti lucruri chiar atat de importante.. Noi? Nu mai tii minte ce e aia ” noi”? Nu cred ca pana acum ai stiut cu adevarat ce inseamna dar puteai macar sa te prefaci. Crezi ca eu sunt acum o umbra, ceva din trecut.. O carpa cu care nici macar pe jos nu mai stergi.De ce? Pentru ca ai uitat… Si nu ai nici o remuscare. Nu te gandesti ca era mult prea important pentru a uita.. De ce? Degeaba. asta e raspunsul tau. Nimic nu cred ca vreodata ar putea intoarce timpul si te va putea schimba.Nu sufar… Nu crede ca ma intereseaza.. ca nu ma intereseaza deloc.Daar chiar deloc. Desi acum simt ca arde fiecare por in mine si mai am putin pana cand voi scoate fum pe nari. Dar stai linistit.. NU IMI PASA. Nu imi pasa ca tu ai uitat de mine.. Nu imi pasa ca tu ai uitat de noi.Nu imi pasa ca pana maine nici macar pe strada nu ai sa ma mai saluti… Dar cata durere simt si cate lacrimi asteapta sa curga pe obrazul meu ce sfaraie de nervi…Iar ma uit la poza ta…. De ce?? Pentru ca nu imi pasa.. De fapt voiam sa o ard… sau sa o rup… dar nu am curaj..Bine.. recunosc nu am curaj .. Da .. INca imi pasa… Inca tin la tine … inca ma intereseaza daca ma saluti sau nu …daca iti pasa sau nu..Am recunoscut…. acum e randul tau…. Recunosti?
Calci pe aleea parcului ingusta, mirosi parfumul de salcam, atingi copacii plini de viata, privesti in jur…Eu te iubesc, pentru ca stii sa ma privesti. Eu te iubesc pentru ca stii sa imi vorbesti.Eu te iubesc pentru ca toata viata ta ai stiut sa imi aduci zambetul pe buze.Ne cunoastem mult prea bine, dar in fiecare zi descoperim ceva nou despre fiecare.O privire, un zambet, o lacrima de fericire pe obrazul stang, o lacrima de tristete pe obrazul drept, un tatuaj de sentimente pline de iubire in sufletul tau, si un tatuaj de tristete pe sufletul meu.O atingere de trandafir ti se pare fina, ii simti petalele…eu pot sa simt doar spinii. Pana sa ajunga la mine, trandafirul se ofileste si fiecare petala in parte dispare… Dar mie nu imi pasa, Eu inca te iubesc, si stii de ce? Pentru ca tu de fiecare data cand ne vedem eviti sa ma privesti in ochi.Pentru ca in privirea ta se citeste o frumoasa poveste de dragoste, desi nu fac parte din ea. Si te iubesc pentru ca nu ma iubesti. Stii sa ma faci sa simt ca nu ma iubesti, dar ma faci sa ma simt atat de bine , incat pana si eu uit ca te iubesc. Ciudat nu? putea fi mai ciudat de atat?
